Politica
Stiinta
Arte
Societate civila
Justitie
Religie
Sport
| Te afli aici : Justitie : Judecatori : Adrian Neacsu : Blog |
|
Despre ANI de pe margine: Dar juristii unde sunt? Adaugat la : 22-Jun-2006 23:53 Marturisesc ca problema Agentiei Nationale de Integritate scapa interesului meu afectiv. Intervine aici si o explicabila doza de pudoare, prin functia mea fiind unul dintre verificabili in ce priveste averea, incompatibilitatile si conflictele de interese. Unul din aspectele deformarii profesionale a judecatorilor este si acela de a accepta instictiv si necritic legile elaborate de autoritatile statului. Judecatorul intervine doar dupa adoptarea lor formala, atunci cand trebuie sa lamureasca anumite intelesuri ascunse, sa interpreteze dispozitiile obscure, ori sa dea sens unor contradictii evidente. Neamestecul in atributiile altei puteri constituite in stat (legislativa in cazul nostru) este o obligatie pe care majoritatea dintre noi si-au transformat-o in trasatura naturala de comportament juridic. Este una din explicatiile posibile pentru care din toata aceasta vanzoleala publica in jurul subiectului ANI lipsesc tocmai unii din “destinatarii” legii, care poate ar fi avut suficienta legitimitate de a cere sa li se ia in considerare parerile tehnice. La fel, n-am nici o afinitate cu acele persoane care, abordand un aer grav si justitiar, gesticuleaza agresiv in spatiul public, in numele unor principii generoase, de curatenie si verticalitate etica. Din punctul meu de vedere competenta morala nu se prezuma, ci trebuie castigata si dovedita chiar si atunci cand actionezi in numele unor idealuri Nu traiesc intr-o societate curata, stiu asta. Sunt insa constient ca nu o pot indrepta predicandu-i ingenuitatea cu incrancenare, ochii injectati si argumente orientate spre buna parere de sine a adversarului meu de opinii, iar nu inspre justetea parerilor sale. Nu sunt adeptul solutiilor finale si cred ca uneori un compromis civilizat e mai demn decat impunerea parerii proprii cu orice pret. Astfel fiind, e usor de inteles de ce schimbul aprig de replici dintre ministerul justitiei, initiatorul proiectului ANI, si cele 3 ong-uri “schismatice” m-a dezamagit si mi-a indus un pronuntat sentiment de disconfort. Interventiile “in interesul altuia” din partea unui alt grup de ong-uri, cu notoriate si renume cel putin asemanator, dar si a multor jurnalistiti despartiti si ei in mod evident de orientarea generala a publicatiilor la care semneaza, n-au facut decat sa-mi confirme asteptarile si sa-mi argumenteze dezinteresul fata de tema. Am vazut titluri apocaliptice in presa (“Razboi civil in societatea civila”, Cotidianul) si fiind cu o jumatate de picior implicat in societatea civila detasarea mea a inceput sa aibe fisuri. E evident pentru mine ca in tot acest schimb epistolar public (comunicate si contra-comunicate, prieteni saritori care sar public in ajutor s.a.) n-a contat nici un moment fondul problemei – fantomatica ANI - , ci doar virulenta sustinerii parerilor proprii si demascarea intentiilor vinovate ale celuilalt. Avand in vedere greutatea partenerilor de dialog, ma asteptam sa asistam la o sumedenie de propuneri valoroase, la imbunatatiri evidente ale valorii textelor propuse, la solutii tehnice glorioase. Problema in discutie, extrem de dificila si complexa, merita sa acceada in dezbaterea publica prin expuneri calificate, schimburi de replici neatractive dar tehnice, exces de competente juridice si demonstratii de acribie stiintifica. In loc de asta, am asistat la schimburi de replici pe tonuri ascutite, la acuze de tradare, lamentari duioase si amenintari aproape voalate cu plangeri la institutiile europene. Miza n-a fost nici un moment gasirea celei mai bune solutii ci doar acoperirea vocii celuilalt si impunerea orgolioasa a propriilor pareri. Odata ce lucrurile s-au mai linistit, iar proiectul de lege s-a intors la traseul lui birocratic, am reluat sistematic ceea ce s-a scris, cu determinarea de a gasi sursa dificultatilor de dialog. O prima constatare: ruptura de care s-a facut atat caz in presa si chiar in discursurile actorilor insisi nu exista decat in limbaj. Continutul luarilor de pozitie in sine, chiar daca spus pe un ton rastit, nu contine nici o fractura, oricum nu una atat de importanta incat sa duca la amenintari de despartire si desfintari reciproce absurde. Premisa comuna este aceeasi: reglementarea actuala este insuficienta si s-a dovedit ineficienta. De aceea se impune cu necesitate existenta unei legi care garanteze un control consecvent al declaratiilor de avere, al conflictelor de interese si a incompatibuilitatilor. Ambele parti accepta ca, desi cerinta nu este explicit trecuta in raportul de monitorizare al Comisiei Europene, semnalele informale dinspre Bruxelles, dar si interesul national, revendica adoptarea legii inainte de septembrie 2006. Cele doua variante propuse sunt construite in jurul ideii constituirii unei structuri distincte, autonome, care sa exercite un control centralizat asupra conflictelor de interese si a declaratiilor de interese. Este adevara ca proiectul din 2004, propus initial de de Transparency International Romania (TI) si preluat cu unele modificari de Ministerul Justižiei de la acea data, nu se ocupa de controlul averilor. In ambele cazuri se propune definirea conceptuala clara si descriptiva a notiunilor de „conflict de interese”, „interes personal”, „incompatibilitati”s.a., precum si largirea sferei persoanelor carora ar trebui sa li se aplice noile prevederi legale. Atunci, de unde galceava si asezarea belicoasa pe pozitii contrare? Principiile in jurul carora s-au construit cele doua propuneri legislative sunt aceleasi, ceea ce ar fi trebuit sa conduca la afinitati evidente si in luarile de pozitie publica. Atunci cand e vorba de detalii, nuante, redactari de texte, asezare in alineate si paragrafe, explicari de termene, principiile fondatoare identice suporta solutii diferite, care insa nu pot justifica rezonabil patima si vehementa desfiintarilor reciproce. Eu cred ca lipsa intelegerii este determinata de un abuz de competenta tehnica. Odata stabilite principiile, liniile mari directoare, specialistii in imagine si discurs public ar fi trebuit sa lase locul tehnicienilor si specialistilor in tehnica legislativa. Politica nu poate da raspunsuri multumitoare unor neintelegeri juridice. Dezbaterea ar fi trebuit continuata in sali anonime, intre specialisti si birocrati care ar fi putut armoniza fara ranchiuna nesfarsitele posibilitati de redactare, asezare in capitole si tiluri, corelari intre texte de lege, definitii de termeni juridici, ori precizari conceptuale. Atat ministerul justitiei, cat si majoritatea actorilor societatii civile si ai presei care s-au implicat in dezbatere, au deturnat, prin abuzul de care vorbeam, intinerariul firesc al unui proiect de lege intr-un domeniu atat de sensibil si grav, de la masa specialistilor si tehnicienilor plicticosi la mesele studiourilor de televiziune si paginile insetate de senzational ale presei scrise. Nu stiu cat de tarziu este, insa singura solie de pace pe care si-o pot trimite cei implicati ar fi apelul la juristi si consilieri, rugati sa inlocuiasca circul mediatic cu argoul juridic si obscuritatea argumentelor tehnice. |
Warning: mysql_fetch_assoc(): supplied argument is not a valid MySQL result resource in /var/www/virtualhost/generatia-asteptata.ro/www/left_stiri.php on line 41
Warning: mysql_fetch_assoc(): supplied argument is not a valid MySQL result resource in /var/www/virtualhost/generatia-asteptata.ro/www/left_stiri.php on line 45
citeste
